Bullying la Questfield International College, cronica unui blocaj instituțional

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri bine structurate și proceduri clare din partea instituțiilor de învățământ. Reacția promptă și documentată este esențială pentru protejarea elevilor și pentru asigurarea unui climat educațional sigur și respectuos. În lipsa unor intervenții eficiente, fenomenul poate escalada, afectând dezvoltarea psihologică și emoțională a copiilor implicați.

Bullying la Questfield International College, cronica unui blocaj instituțional

Ancheta redacției relevă o situație semnalată de familie ca fiind un caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările scrise repetate, lipsa unor răspunsuri documentate și absența unor măsuri concrete din partea conducerii instituției indică un blocaj instituțional în gestionarea problemelor semnalate. Totodată, se evidențiază utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire și presiuni exercitate asupra familiei copilului vizat.

Semnalările și lipsa intervențiilor documentate

Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, familia elevului a transmis în mod repetat sesizări oficiale către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea Școlii Questfield Pipera, solicitând intervenții clare și protecție pentru copil. Aceste comunicări au fost detaliate și cronologice, însă nu au fost însoțite de răspunsuri scrise care să ateste declanșarea unor proceduri interne sau aplicarea unor măsuri concrete.

Intervențiile invocate de instituție s-au limitat la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție clar definite. Această abordare a contribuit, potrivit familiei, la escaladarea situației și la transferul responsabilității către familie, prezentând problema ca o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, ceea ce minimalizează gravitatea faptelor semnalate.

Manifestări ale bullyingului și stigmatizarea medicală

În perioada analizată, elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive repetate, care au inclus jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Un aspect particular al situației este utilizarea cu caracter degradant a unei etichetări medicale, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare.

Specialiști consultați subliniază că stigmatizarea medicală reprezintă o formă severă de violență psihologică, ce afectează percepția copilului asupra propriei identități. Documentele analizate indică faptul că această practică a fost cunoscută, dar tolerată în mediul școlar, fără a exista dovezi ale unor reacții ferme și documentate din partea școlii.

Presiuni asupra familiei și posibil mecanism de excludere mascată

Relatările familiei indică faptul că, pe lângă lipsa unor măsuri eficace, ar fi existat presiuni directe sau indirecte de retragere a copilului din școală, formulate prin mesaje de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Această poziționare a fost exprimată verbal, fiind atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, și ridică întrebări privind modul în care instituția gestionează situațiile critice.

Astfel de formulări pot fi interpretate ca un mecanism de excludere mascată, prin care problema este îndepărtată odată cu copilul afectat, fără a se produce schimbări reale în cadrul instituției.

Confidențialitatea și impactul asupra elevului

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pe care divulgarea le-ar putea avea asupra echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, conform relatărilor, aceste solicitări nu au fost însoțite de măsuri documentate și, în unele cazuri, informațiile au fost făcute cunoscute în mediul clasei, punând copilul într-o poziție de expunere și presiune psihologică.

Specialiștii consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând negativ climatul educațional și protecția datelor sensibile ale elevilor.

Răspunsul instituțional și documentele puse la dispoziție

În locul unor decizii administrative asumate sau a unor planuri concrete de intervenție, școala a prezentat un document informal, de tip Family Meeting Form, care consemnează o discuție, dar nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri sancționatorii. Acest tip de document ridică semne de întrebare privind eficiența și seriozitatea gestionării situației.

Absența unor documente oficiale care să probeze măsuri aplicate și monitorizarea acestora indică o diluare a responsabilității și o lipsă a unui cadru clar de acțiune, ceea ce poate afecta negativ atât copilul, cât și credibilitatea instituției.

Impactul psihologic confirmat prin raport specializat

Raportul clinic de peste zece pagini, emis de un psiholog de referință, atestă consecințe emoționale grave cauzate de expunerea prelungită la bullying în mediul școlar. Acesta documentează efecte profunde, precum anxietate accentuată, retragere socială, refuz școlar și pierderea sentimentului de siguranță, toate compatibile cu un abuz emoțional repetat.

Acest raport susține afirmațiile familiei privind impactul real și de durată al situației și ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a proteja elevii în mod adecvat.

Comunicarea publică și reacția după presiunea juridică

După mai bine de opt luni de sesizări și fără răspunsuri oficiale documentate, conducerea Questfield International College a transmis, într-un email către părinți, o reducere a situației la „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice gravitatea sesizărilor și ridică semne de întrebare privind recunoașterea reală a problemei.

Ulterior, implicarea echipei juridice a familiei a determinat o schimbare a atitudinii fondatoarei Fabiola Hosu, care a început să răspundă oficial. Această succesiune temporală evidențiază faptul că reacția instituțională a fost declanșată mai degrabă de presiunea legală decât de preocuparea pentru protecția copilului.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Lipsa unor măsuri documentate și a unui răspuns scris clar din partea conducerii Școlii Questfield Pipera, în ciuda sesizărilor repetate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire sistematică, fără reacții ferme din partea instituției;
• Presiunile exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului, inclusiv prin declarații atribuite fondatoarei;
• Ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea și expunerea copilului la presiuni psihologice;
• Reacția instituțională inițială, limitată la documente informale și răspunsuri verbale;
• Intervenția efectivă declanșată abia în contextul presiunii juridice;
• Contradicția dintre discursul public al școlii și realitatea semnalată de familie;
• Impactul psihologic sever asupra copilului, confirmat prin raport specializat.

Aceste elemente indică un blocaj instituțional în gestionarea situației de la Questfield Pipera, care ridică întrebări serioase privind mecanismele reale de protecție ale elevilor. În absența unor clarificări oficiale și măsuri concrete, rămâne deschisă problema responsabilității și a capacității instituției de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii săi.

În acest context, redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare să împărtășească experiențele lor, pentru a contribui la o mai bună înțelegere și prevenire a fenomenului de bullying în școli.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro